Un atac violent asupra unei femei pe o stradă din Caracal, județul Olt, a pus în prim-plan riscurile extreme pe care le asumă victimele violenței domestice în momentul separării. Victima a fost înjunghiată de soțul de care urma să divorțeze, un militar activ care a fugit după incident, dar a fost reținut de poliție. Dosarul este acum sub investigația Parchetului Militar, după ce s-a confirmat că între cei doi existaseră episoade de violență anterior.
Înainte de atacul cu cuțitul, femeia depusese o plângere la Poliția Municipiului Caracal pe 4 octombrie, după ce soțul o amenințase la domiciliu. Autoritățile au emis un ordin de protecție provizoriu și un dosar penal pentru amenințare, însă instanța a emis ulterior un ordin de protecție valabil două luni, fără monitorizare electronică. Femeia a refuzat montarea dispozitivului de supraveghere și, la începutul săptămânii trecute, a luat decizia de a-și retrage plângerea pentru amenințare.
Psihoterapeuta în formare Roxana Burdușel explică faptul că retragerea unei plângeri nu înseamnă dispariția pericolului, ci poate fi o strategie de supraviețuire. Victimele pot fi determinate de frica de consecințe, de dependența financiară sau de presiunile exercitate de familie pentru a calma agresorul. Această decizie poate fi o încercare de a evita o nouă escaladare a violenței într-un context în care opțiunile de protecție par limitate sau nesigure.
Refuzul de a accepta monitorizarea electronică poate avea la bază incertitudinea față de reacția agresorului sau neîncrederea în eficiența sistemului de protecție. Roxana Burdușel subliniază că autoritățile au responsabilitatea de a explica clar și cu răbdare limitele măsurilor de protecție pentru a reduce teama victimei. În cazul separării, agresorul poate percepe pierderea controlului asupra partenerului ca pe o umilință sau o amenințare la propria imagine, ceea ce poate declanșa furie și violență.
Mentalitatea posesivă este alimentată de o dimensiune culturală în care controlul este confundat cu grija sau gelozia cu iubirea. Agresorii pot vedea partenera ca pe o extensie a propriei persoane, nu ca pe un individ cu drepturi autonome. Această dinamică este agravată de utilizarea unor termeni precum „crimă pasională”, care riscă să romantizeze faptele violente și să ofere o justificare emoțională agresorului, în loc să evidențieze gravitatea crimei comise.
În România, violența domestică este adesea privită ca o problemă privată, ceea ce poate duce la izolarea victimelor. Sprijinul comunității, de la vecini la colegi, este esențial prin acțiuni concrete, precum apelarea la 112 sau oferirea unui spațiu sigur. Pentru victimele care se află în pericol, prima recomandare este contactarea numărului național gratuit 0800 500 333 pentru informații despre serviciile de protecție disponibile.
context_missing: true