Sistemul de pensii din România funcționează pe două axe distincte, care nu reprezintă o acumulare de economii personale, ci o distribuție de fonduri între generații. Într-o analiză publicată pe JURIDICE.ro, expertul contabil judiciar Daniel Udrescu explică faptul că finanțarea pensiilor de astăzi nu este echivalentă cu depozitul unui salariat pentru propria bătrânețe. Această distincție este esențială pentru înțelegerea modului în care banii reținuți de la salariu sunt utilizați efectiv de către stat.
În cadrul Pilonului I, care constituie sistemul public, contribuțiile celor care sunt în activitate sunt direcționate în principal către plata pensiilor celor care sunt deja în rit. Salariatul nu acumulează un cont personal în care sumele să fie stocate, ci dobândește un drept la o pensie viitoare, calculată conform legislației în vigoare. Spre deosebire de acest model, Pilonul II funcționează prin acumularea și investirea contribuțiilor în conturi individuale, unde valoarea depinde de sumele virate și de randamentul investițiilor.
Pentru a ilustra acest mecanism, analiza folosește exemplul unui salariu brut de 10.000 de lei, la care contribuția lunară totală este de 2.500 de lei. Din această sumă, 2.025 de lei sunt direcționați către sistemul public, în timp ce restul de 475 de lei sunt alocați Pilonului II. Deși pot fi făcute simulări care să compare aceste sume cu un potențial de capitalizare pe parcursul a 40 de ani, autorul precizează că aceste calcule nu sunt promisiuni de pensie, deoarece presupun randamente care nu sunt garantate.
Deși unii compară sistemul public cu o schemă Ponzi din cauza dependenței de banii generațiilor viitoare, Daniel Udrescu subliniază că acesta este un sistem instituit prin lege. Diferența majoră constă în faptul că sistemul public oferă protecții specifice, precum pensiile de urmaș sau de invaliditate, și garantează plata pensiei indiferent de durata de viață a beneficiarului. Astfel, simpla comparație între modele nu demonstrează automat existența unor bani dispăruți sau a unui prejudiciu financiar recuperabil.
O problemă majoră pentru pensionari rămâne însă puterea de cumpărare a veniturilor primite. Chiar dacă suma de pe talonul de pensie rămâne constantă, creșterea prețurilor erodează valoarea reală a banilor, afectând nivelul de trai. Autorul susține că evaluarea măsurilor de limitare a cheltuielilor trebuie să țină cont de acest impact asupra consumului, nu doar de economiile realizate la bugetul de stat. Este necesară o verificare independentă a modului în care au fost administrate rezervele și excedentele.
Sistemul de pensii este un pilon central al stabilității sociale, fiind reglementat prin legi care stabilesc raportul dintre contribuții și prestații. În România, acest mecanism este influențat de dinamica demografică și de capacitatea de finanțare a bugetului de stat. Monitorizarea constantă a echilibrului dintre sumele încasate și cele plătite rămâne un aspect critic pentru sustenabilitatea pe termen lung a întregului sistem de protecție socială.