O nouă abordare a inspectorilor ANAF în cadrul inspecțiilor fiscale pune în dificultate numeroase afaceri, în special prin eliminarea cheltuielilor de marketing și a TVA-ului aferent. Această practică apare atunci când autoritățile consideră că documentele prezentate nu îndeplinesc cerințele necesare pentru a justifica prestarea serviciilor. Situația a fost semnalată de Luisiana Dobrinescu, avocat și managing partner la Dobrinescu Dobrev Haraga, după analiza unui raport de inspecție emis în luna octombrie 2026.
Conform expertizei, inspectorii fiscali cenzurează cheltuieli de afișaj și marketing efectuate de marile lanțuri de magazine, precum supermarketurile sau hipermarketurile. Aceasta include promovarea produselor în broșurile retailerilor sau poziționarea specială la raft pentru ocazii precum Crăciunul sau Ziua copilului. ANAF susține că nu există dovezi suficiente pentru prestarea serviciilor, argumentând că nu rezultă cine sunt persoanele implicate sau numărul de ore lucrate, deși în retail promovarea se face prin poziționare și cataloage.
Un alt argument utilizat de inspectori, care depășește logica obișnuită, este faptul că anumite cheltuieli de marketing nu sunt justificate economic deoarece firma are profituri mici. Luisiana Dobrinescu avertizează că acest raționament poate lovi grav companiile care funcționează la un nivel modest, transformând o situație financiară dificilă într-o decizie de impunere. Astfel, capacitatea de a genera profit devine un criteriu de validare a validității unei cheltuieli de afaceri, ceea ce contrazice principiile de gestionare a riscului în antreprenoriat.
Există, de asemenea, o confuzie între noțiunea de document justificativ și cea de probe. În timp ce facturile și contractele trebuie să respecte elementele obligatorii prevăzute de OMFP 2634/2015, probele prestării serviciilor pot fi orice alte documente, inclusiv emailuri sau capturi de ecran. Totuși, inspectorii resping emailurile și agendele de întâlniri online, considerând că acestea nu includ numele documentului sau semnăturile părților, deși discuțiile finale cu contribuabilii se desfășoară tot prin mijloace online.
Abordarea actuală a autorităților fiscale pune sub semnul întrebării modul în care sunt validate activitățile de promovare legală. Luisiana Dobrinescu subliniază că un antreprenor își asumă riscul ca o campanie de marketing să nu producă creșterea veniturilor dorită. Ea susține că focusul ANAF ar trebui să fie pe identificarea celor care nu își plătesc obligațiile fiscale, în loc să sancționeze companiile care încearcă să își dezvolte afacerile prin metode de promovare de notorietate.
În cadrul sistemului fiscal românesc, reglementările privind documentele justificative sunt stabilite prin norme precum OMFP 2634/2015, care impun criterii stricte de înregistrare contabilă. Aceste norme definesc elementele minime pe care trebuie să le conțină facturile și alte documente pentru a fi recunoscute ca cheltuieli deductibile. Conflictul dintre interpretarea strictă a acestor norme și realitatea digitală a comunicării de afaceri reprezintă o problemă constantă în gestionarea controlului fiscal.