Transportul feroviar din România se desfășoară astăzi cu o viteză mai mică față de perioada de dinaintea anului 1990, conform unor constatări recente. Durata necesară pentru parcurgerea unor rute importante a crescut considerabil, afectând direct experiența pasagerilor. Situația a fost abordată în cadrul unei conferințe de presă, unde directorul CFR SA, Ion Simu, a recunoscut oficial că trenurile circulă mai încet decât în urmă cu câteva decenii.
Problema principală identificată de Ion Simu este subfinanțarea constantă a lucrărilor de întreținere necesare infrastructurii feroviare. Directorul a confirmat că, în perioada de dinaintea anului 1989 și chiar în anii care au urmat imediat după, timpul de călătorie între diverse destinații era mult mai redus. Această scădere a performanței este direct legată de lipsa resurselor financiare necesare pentru menținerea căilor ferate în stare optimă.
În prezent, compania se confruntă cu o discrepanță majoră între necesarul de bani și fondurile primite de la stat. Ion Simu a explicat faptul că, în fiecare an, alocarea de la bugetul statului pentru întreținerea infrastructurii este sub pragul de 50% din suma solicitată de companie. Această lipsă de fonduri a dus la o deteriorare progresivă a căilor ferate, ceea ce a provocat creșterea timpilor de parcurs și un disconfort sporit pentru călători.
În ciuda acestor dificultăți, CFR SA are în desfășurare proiecte de modernizare a infrastructurii feroviare cu un valoare de peste 24 de miliarde de lei, fără TVA. Totuși, directorul a subliniat că aceste intervenții tehnice afectează temporar viteza de circulație a trenurilor pe diverse tronsoane. El a declarat că nu este posibil ca lucrările de modernizare să se desfășoare simultan cu o circulație rapidă a trenurilor pe aceleași secțiuni.
Finanțarea din fondurile europene este considerată în acest moment una dintre cele mai sigure surse de capital pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare. Totuși, Ion Simu a menționat că această sursă nu rezolvă complet problema necesarului de întreținere curentă, care rămâne o provocare constantă. Deși fondurile europene ajută la modernizare, gestionarea degradării zilnice a căilor ferate depinde în continuare de bugetul de întreținere al statului.
Sectorul transporturilor feroviare din România traversează o perioadă de transformări și provocări administrative. În timp ce infrastructura necesită investiții masive pentru a reveni la standardele de viteză de altădată, companiile din domeniu se confruntă cu necesitatea de a echilibra lucrările de modernizare cu serviciile de transport curent. Această evoluție este esențială pentru stabilitatea economică a sistemului de transport național.