Regimul fiscal aplicat produselor cu nicotină variază semnificativ de la o țară la alta, în funcție de modul în care autoritățile evaluează riscul pentru sănătatea publică. Mihai Bundoi, Head of Scientific and Medical Affairs la Philip Morris România, a oferit detalii despre acest mecanism în cadrul unei discuții moderate de Radu Preda. Diferențele de taxare sunt direct legate de nivelul de pericol pe care fiecare categorie de produs îl reprezintă pentru consumatori.
Conform explicațiilor lui Mihai Bundoi, principiul de bază este că taxarea trebuie să reflecte cuantumul de risc. Cu cât un produs prezintă un risc mai mare pentru sănătatea publică, cu atât proporția taxării va fi mai mare. În contra, produsele care au un profil de risc mai redus sau ameliorat ar trebui să beneficieze de o taxare mai mică. Această abordare logică este utilizată pentru a diferenția produsele din tutun încălzit de țigările clasice.
România este menționată ca fiind un exemplu de succes în ceea ce privește aplicarea taxării diferențiate. Mihai Bundoi a declarat că țara se situează în parte de model, atât la nivel european, cât și la nivel global. Această structură fiscală are rolul de a stimula fumătorii adulți care nu pot renunța complet la consum să treacă către alternative care sunt mai avantajoase din punct de vedere financiar.
Există însă variații majore între politicile naționale ale diferitelor state. În țări precum Suedia, Marea Britanie sau Japonia, aceste produse sunt integrate în politicile de control al tutunului. În schimb, în alte locuri, produsele cu nicotină sunt tratate la fel ca țigările clasice sau sunt chiar interzise. În regiunea noastră, Bulgaria, Cehia și Polonia sunt menționate ca exemple de state care au adoptat aceste produse în strategiile lor naționale.
Mihai Bundoi a subliniat că integrarea acestor produse ca un „al treilea pilon” al sănătății produce rezultate concrete. Studiile arată că în țările care le-au inclus în politicile naționale, rata scăderii prevalenței fumatului a fost de cel puțin două sau trei ori mai mare decât în statele care au optat pentru interdicție sau egalitate fiscală. Totuși, acesta a precizat că informațiile trebuie comunicate obiectiv, subliniind că aceste produse nu sunt lipsite de riscuri.
Sistemele de taxare pentru produsele de tutun sunt instrumente de politică fiscală utilizate de guverne pentru a gestiona consumul și a colecta venituri. În cadrul Uniunii Europene, reglementările privind accizele pe tutun sunt influențate de directive care urmăresc protecția sănătății publice și reducerea impactului economic al bolilor cauzate de fumat, încercând să echilibreze veniturile bugetare cu obiectivele de sănătate.