Angajații din România care nu reușesc să își efectueze toate zilele de concediu de odihnă până la finalul anului nu pierd automat restul de zile. Conform legislației muncii, concediul de odihnă anual reprezintă un drept garantat, iar angajatorul are obligația de a acorda zilele rămase într-un anumit termen legal. Această prevedere asigură faptul că salariații pot recupera perioada de odihnă chiar dacă aceasta nu a fost utilizată în cadrul anului calendaristic curent.
Zilele de concediu nefolosite la finalul anului pot fi recuperate în anul următor, respectând o perioadă de 18 luni. Acest termen de recuperare se calculează începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediu. De exemplu, dacă un angajat rămâne cu 7 zile neefectuate din anul 2026, acestea trebuie obligatoriu acordate până la sfârșitul lunii iunie 2028. Termenul de 18 luni este o limită maximă, nu o justificare pentru amânarea concediului până în ultima zi.
Angajatorul are responsabilitatea de a lua toate măsurile necesare pentru ca salariații să își poată efectua odihna. Acesta trebuie să programeze concediile astfel încât angajații să beneficieze de zilele cuvenite și să discute cu aceștia despre perioadele de utilizare. Angajatorul nu poate refuza în mod nejustificat acordarea acestui drept și nici nu poate impune angajaților să renunțe la zilele rămase prin simplă înțelegere, deoarece concediul de odihnă este un drept protejat.
Compensarea concediului nefolosit prin plata în bani este permisă exclusiv la încetarea contractului individual de muncă. Un angajat care continuă activitatea în aceeași companie nu poate solicita bani în loc de zile libere, fiind obligat să le utilizeze prin programare. Plata în bani intervine doar în situații precum demisia, concedierea, acordul părților sau expirarea unui contract pe perioadă determinată. În aceste cazuri, angajatorul calculează contravaloarea zilelor pe baza indemnizației de concediu.
Calculul sumei pentru zilele neefectuate se realizează în funcție de indemnizația de concediu, bazată pe media zilnică a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare. De exemplu, dacă indemnizația medie este de 200 de lei pe zi și angajatul are 5 zile rămase, suma brută va fi de 1.000 lei. Suma netă finală va fi însă mai mică, după aplicarea taxelor salariale, contribuțiilor și impozitului conform legislației în vigoare.
În România, durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare, însă contractele colective sau individuale pot prevedea un număr mai mare. Anumite categorii, precum persoanele cu handicap, tinerii sub 18 ani sau cei care lucrează în condiții grele și periculoase, beneficiază de un concediu suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare. Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează nu sunt incluse în calculul acestui număr de zile.