Costurile aferente locuințelor devin o povară financiară extremă pentru milioane de europeni, care alocă peste 40% din venitul lor disponibil pentru întreținerea casei. Această situație, definită de Eurostat ca fiind rata suprasolicitării costurilor cu locuința, afectează peste 34 de milioane de persoane din Uniunea Europeană. În Grecia, nivelul acestui indicator este de 26,4%, ceea ce înseamnă că peste un sfert din populație se confruntă cu cheltuieli locative care depășesc pragul critic de 40% din veniturile disponibile.
În Europa, prețurile locuințelor au înregistrat o creștere medie de 69% între anul 2015 și al doilea trimestru din 2026. Această evoluție a prețurilor, combinată cu creșterea chiriilor și a costurilor la energie, a accentuat dificultățile economice ale multor gospodării. Grecia conduce acest clasificator al costurilor ridicate, fiind urmată de Danemarca, cu o rată de 14,7%, Germania, cu 11,2%, și Suedia, cu 10,8%. Toate aceste state membre se situează semnificativ peste media europeană a ratei de suprasolicitare, care în 2025 a fost de 7,7%.
Impactul financiar este resimțit cel mai dur de persoanele cu venituri mici, care sunt incluse în categoria celor expuși riscului de sărăcie. La nivelul întregii Uniuni Europene, rata suprasolicitării costurilor locative ajunge la 29,1% în rândul acestor persoane. În Grecia, situația este alarmantă, deoarece 82,6% dintre cetățenii expuși riscului de sărăcie alocă peste 40% din venitul disponibil pentru locuință. Danemarca ocupă locul al doilea în această categorie de vulnerabilitate, cu o rată de 59,8%, urmată de Elveția, cu 56,1%.
În România, datele pentru anul 2025 indică faptul că 5% din populație, respectiv aproximativ 952.000 de persoane, cheltuie peste 40% din venituri pe locuință. Totodată, rata suprasolicitării costurilor cu locuința în rândul persoanelor expuse riscului de sărăcie a fost de 16,9%. Deși procentul de 5% este sub media unor state precum Grecia sau Danemarca, presiunea economică rămâne un factor relevant pentru bugetele gospodăriilor românești, în contextul costurilor cu utilitățile și ale chiriilor.
Factorii care determină această criză includ creșterea prețurilor la locuințe și la energie într-un ritm mult mai rapid decât evoluția veniturilor. Hannah Widmer de la ETH Zürich explică faptul că majorările accentuate de prețuri în numeroase orașe, în condițiile unor venituri care cresc modest, creează această povară. De asemenea, tipul de proprietate și sistemele de protecție socială influențează modul în care aceste cheltuieli sunt distribuite. În Germania, de exemplu, numărul celor afectați este cel mai mare din UE, atingând aproximativ 9,4 milioane de persoane.
Costurile cu locuința cuprind chiria, dobânzile la creditele ipotecare, utilitățile precum apa, electricitatea, gazele și încălzirea, precum și taxele sau reparațiile. Venitul disponibil, baza de calcul, reprezintă suma totală a unei gospodării după plata impozitelor și a contribuțiilor sociale, incluzând și prestațiile sociale precum pensiile. Această structură de cheltuieli face ca orice creștere a inflației sau a tarifelor la energie să afecteze direct capacitatea de consum a cetățenilor europeni.