Modul în care perioadele de concediu pentru creșterea copilului sunt valorificate în calculul pensiei depinde de momentul în care acestea au avut loc. Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) a explicat că există distincții clare între trei intervale de timp diferite. Aceste diferențe afectează direct stabilirea stagiului de cotizare contributiv și acordarea punctelor de stabilitate pentru viitorii pensionari.
Pentru perioadele de concediu efectuate înainte de data de 1 aprilie 2001, regulile sunt favorabile. În acest interval, perioada în care părintele a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului este considerată vechime în muncă și stagiu de cotizare contributiv. CNPP face referire la Decretul-lege nr. 31/1990 pentru copiii sub un an și la Legea nr. 120/1997 pentru copiii sub doi ani.
În intervalul cuprins între 1 aprilie 2001 și 1 ianuarie 2006, situația se schimbă semnificativ. Indemnizația de asigurări sociale aferentă acestui concediu este considerată stagiu de cotizare asimilat. Această perioadă nu este inclusă în calculul stagiului minim sau al stagiului complet de cotizare necesar pentru dreptul de pensie. De asemenea, acest interval nu este valorificat nici pentru acordarea punctelor de stabilitate.
Pentru concediile începute după data de 1 ianuarie 2006, regulile sunt parțial diferite. Deși aceste perioade sunt tot stagii de cotizare asimilate, ele sunt luate în calcul, prin excepție, la stabilirea stagiului minim și a celui complet de cotizare contributiv. Totuși, CNPP precizează că această perioadă nu este luată în calcul pentru acordarea punctelor de stabilitate, indiferent de faptul că ajută la stabilirea stagiului de pensionare.
Instituția a prezentat un exemplu de calcul pentru o femeie care se înscrie la pensie prin reducerea vârstei standard. Exemplul demonstrează cum perioadele de concediu din intervalele menționate sunt tratate diferit. Chiar dacă anumite perioade asimilate ajută la deschiderea dreptului la pensie, ele rămân excluse din stagiul contributiv utilizat pentru calculul punctelor de stabilitate, influențând astfel valoarea finală.
Sistemul de pensii din România se bazează pe un stadiu de cotizare contributiv, care reprezintă perioada de timp în care persoana a plătit contribuții la asigurările sociale. Această perioadă este esențială pentru determinarea dreptului la pensie și a sumei acestuia. Diferențele de reglementare în funcție de anii de desfășurare a concediilor pot genera discrepanțe între stagiul de cotizare minim necesar și punctele de stabilitate acordate.