România contribuie cu aproximativ 3% din volumul de lemn utilizat de fabricile IKEA pentru producția de mobilier, conform declarațiilor lui Ulf Johansson, manager global pentru aprovizionare cu lemn și silvicultură la Inter IKEA Group. În restul aprovizionării, Polonia furnizează 29%, Lituania 12%, China 11%, Suedia 8%, iar Germania 6%. Compania pune un accent major pe Europa, de unde provine 80% din materia primă utilizată, incluzând țări precum România, cele baltice, Scandinavia și Slovacia.
Vehiculul de investiții al IKEA, Ingka Investments, deține în România aproximativ 51.000 de hectare de pădure, o suprafață care a crescut cu 400 de hectare față de perioada 2023-2024. Această proprietate plasă România pe locul al treilea în cadrul grupului IKEA din perspectiva suprafețelor forestiere deținute, după Letonia, care are 246.000 de hectare, și SUA, cu 74.300 de hectare. Totuși, Inter IKEA, proprietarul mărcii, nu investește în păduri în România, ci se concentrează pe țări baltice și Brazilia.
Lemnul provenit din România este utilizat în principal pentru fabricarea scaunelor și a meselor, având ca materie primă predominant fagul. IKEA colaborează în prezent cu aproximativ 20 de furnizori locali din țară, menționând parteneriate de lungă durată cu parteneri care lucrează cu compania încă de la perioada fondatorului Ingvar Kamprad. Această utilizare a resurselor locale se încadrează în strategia de a menține o producție puternică de mobilier pentru dining pe piața românească.
În contextul creșterii prețurilor, compania vizează trecerea de la o dezvoltare liniară la una circulară, prin utilizarea lemnului reciclat. În anul financiar 2025, furnizorii au procesat 14,7 milioane de metri cubi de lemn, iar aproximativ 19% din totalul utilizat a fost material reciclat. Ulf Johansson subliniază că resursele de lemn sunt limitate la nivel mondial și că reciclarea reduce presiunea asupra pădurilor, permițând pădurilor existente să crească și să absoarbă mai mult carbon.
Strategia de eficiență, numită „mai mult din mai puțin”, vizează producerea de mai multe produse din fiecare metru cub de lemn prin construcții inginerești inteligente și eliminarea deșeurilor. Deși lemnul reciclat este, în general, mai ieftin decât cel virgin, există provocări logistice legate de costurile de transport. Ulf Johansson estimează că, pe termen lung, prețurile lemnului vor crește peste nivelul inflației deoarece cererea va depăși oferta din cauza pierderii suprafețelor forestiere la nivel global.
Gestionarea resurselor naturale și stabilitatea lanțurilor de aprovizionare sunt elemente critice pentru industria de mobilier în Europa. În cadrul economiei europene, accesul la păduri gestionate responsabil reprezintă un avantaj competitiv major pentru companii. Deși prețul buștenilor este un factor, eficiența producției la scară largă rămâne principala cale de a menține prețurile produselor finale accesibile pentru consumatori.