Combinatul Sidex Galați, fostul pilon al siderurgiei românești, se află într-o situație critică, riscând să devină o ruină industrială după șase decenii de activitate. Platforma, care în perioada de glorie producea peste 8 milioane de tone de oțel pe an, a ajuns la oprirea producției și la acumularea unor datorii masive. Această declinarea afectează o rețea extinsă de industrii care depindeau de aprovizionarea acestui centru strategic.
Construcția combinatului a început în 1961, bazându-se pe un proiect cu rădăcini din perioada interbelică propus de Alexandru Rău. Poziția geografică a fost un avantaj major, oferind acces la rezervele de cărbune și minereu din Ucraina și Rusia prin căi feroviare, precum și conexiuni navale prin Dunăre și Marea Neagră. În anii 1982-1983, Sidex atinsese apogeul, având o capacitate de aproximativ 9 milioane de tone de oțel, furnizând materiale esențiale pentru șantiere navale, industria de apărare și sectorul energetic.
După schimbarea regimului politic din 1989, tranziția către economia de piață a lovit dur combinatul, care a pierdut coordonarea centralizată a ministerelor. Petru Ianc explică faptul că Sidex a devenit societate pe acțiuni, moștenind datorii și lipsa de experiență în comerț și vânzări. De asemenea, deprecierea monedei naționale a creat un dezechilibru financiar sever, deoarece materiile prime erau cumpărate în dolari, în timp ce vânzările interne se făceau în lei, pierzând valoare până la încasare.
În anul 2001, grupul LNM, controlat de Lakshmi Mittal, a preluat 91,6% din acțiuni, proces prin care s-au șters datorii de peste un miliard de dolari. După o perioadă de creștere a profiturilor și a producției, criza economică din 2008 a forțat grupul ArcelorMittal să închidă cocseria în 2009. Această decizie a redus capacitatea de producție de la șase milioane la două milioane de tone, transformând combinatul într-un importator de cocs și afectând sever autonomia industrială a țării.
În prezent, combinatul este sub proprietatea grupului Liberty Steel, condus de Sanjeev Gupta, având o capacitate operativă de aproximativ două milioane de tone și circa 5.000 de angajați. Deși au fost acordate garanții de stat pentru împrumuturi de sute de milioane de euro destinate repornirii producției, Sidex rămâne cu activitatea oprită. Modernizarea necesară pentru a respecta normele Green Deal ar implica investiții de aproape un miliard de euro pentru un milion de tone de oțel.
Evoluția Sidex reflectă dificultățile mari de adaptare ale marilor complexe industriale la noile standarde de mediu și la cerințele economice globale. Trecerea la tehnologii cu emisii reduse de carbon necesită o schimbare radicală de la procesele tradiționale de furnale la utilizarea hidrogenului. Fără un capital masiv de lucru și fără o restructurare coerentă, platforma riscă să piardă și personalul calificat necesar pentru o eventuală relansare.