Senatul a adoptat proiectul PL-x 694/2026, care introduce schimbări majore în Codul fiscal, vizând limitarea cheltuielilor efectuate în cadrul grupurilor de firme. Măsura propusă vizează atât companiile românești, cât și cele cu afaceri afiliate, urmând să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2027. Această decizie aplică reglementări noi inclusiv pentru contractele care sunt deja în derulare, extinzând controlul fiscal asupra tranzacțiilor dintre entitățile din același grup economic.
Proiectul prevede completarea articolului 25 din Codul fiscal prin introducerea unei reguli care face integral nedeductibile cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență și transferul drepturilor de proprietate intelectuală. Acestea vor fi scoase din calculul deducerilor atunci când fac obiectul unor contracte între societăți din același grup. Astfel, companiile care plătesc astfel de servicii vor vedea o creștere a bazei impozabile, deoarece costurile nu vor mai putea fi utilizate pentru reducerea profitului impozabil.
O a doua componentă a proiectului vizează limitarea deductibilității dobânzilor și a costurilor echivalente aferente creditelor intragrup, inclusiv majorările de întârziere. Plafonul propus este stabilit la nivelul dobânzii medii practicată pe piața financiară din statul de rezidență al creditorului, la care se adaugă o marjă de maximum un punct procentual. Această regulă ar putea impune un regim mai restrictiv decât cel european, suprapunându-se peste regulile deja existente în cadrul Codului fiscal român.
Guvernul și Consiliul Economic și Social au emis avize negative asupra acestui proiect, Guvernul calificând măsura drept una disproporționată care nu ar ține cont de substanța economică a tranzacțiilor. De asemenea, Consiliul Legislativ a semnalat probleme legate de definiții și a recomandat o reanalizare a datei de intrare în vigoare. În prezent, proiectul se află la Camera Deputaților, care va decide dacă se mențin aceste restricții sau dacă se utilizează instrumentele actuale de control fiscal.
Impactul economic ar putea duce la o formă de dublă impunere pentru grupurile de firme, în special când prestatorul și beneficiarul sunt ambele entități românești. De exemplu, o societate-mamă care facturează servicii unei filiale va plăti impozit pe profit pe acel venit, în timp ce filiala nu va mai putea deduce costul plătit, crescând astfel baza sa impozabilă. Acest mecanism ar putea crește semnificativ taxele plătite pentru aceleași prestații de business, fără a corecta neapărat un avantaj fiscal artificial.
În contextul legislației europene, Directiva (UE) 2016/1164, cunoscută sub numele de ATAD, limitează costurile excedentare ale îndatorării pentru a preveni erodarea bazei impozabile. Totuși, această directivă nu impune un plafon al dobânzii intragrup raportat la dobânda medie din statul creditor. România a transpus deja această regulă prin articolul 40² din Codul fiscal, însă noul proiect propus de Senat ar putea introduce un regim de taxare mult mai sever decât cel prevăzut de normele europene.