Proprietarii care dețin apartamente în care nu locuiesc rămân obligați să achite o parte din cheltuielile de întreținere ale blocului. Chiar dacă locuințele nu sunt folosite sau proprietarii se află în altă localitate sau în străinătate, aceștia trebuie să contribuie la costurile aferente părților comune. Această obligație de plată vizează întreținerea, repararea și investițiile realizate la elementele comune ale imobilului, indiferent de utilizarea efectivă a acestora de către proprietar.
Conform explicațiilor oferite de avocatul Gelu Pușcaș, de la Consultanță Asociații de Proprietari, obligațiile de plată sunt determinate de cota-parte indiviză pe care fiecare proprietar o deține din părțile comune. Această cotă reprezintă fracțiunea din proprietatea comună, precum casa scării, terasa sau fațada, și este menționată în actul de proprietate. Astfel, proprietarul deține nu doar locuința, ci și o parte din elementele de infrastructură ale blocului, ceea ce impune plata costurilor de întreținere.
Lista cheltuielilor pe care trebuie să le suporte proprietarii de apartamente nelocuite include reparațiile la lift, chiar dacă ascensorul nu este utilizat. De asemenea, aceștia trebuie să plătească pentru reparațiile la terasă sau acoperiș, chiar dacă apartamentul se află la parter. Totodată, costurile pentru reparațiile la conductele comune și remunerațiile pentru președintele asociației, administrator sau cenzor intră în categoria cheltuielilor obligatorii, conform prevederilor legale în vigoare.
Există însă și costuri care nu trebuie achitate de cei care nu locuiesc în apartament. Avocatul Gelu Pușcaș precizează că proprietarii nelocuiți nu au de plătit pentru energia electrică, gaze, salubritate sau vidanjare. De asemenea, cheltuielile cu apa pot fi repartizate la cota-parte indiviză doar dacă adunarea generală a decis acest lucru, inclusiv pentru apa folosită la spălarea scării sau a pubelelor, conform regulilor asociației.
Deși există nemulțumiri privind repartizarea costurilor pentru lift, în funcție de suprafața locuinței și nu de numărul de persoane, legea este clară. Unii proprietari susțin că uzura ascensorului este cauzată de utilizatorii efectivi, nu de suprafața apartamentului. Totuși, articolul 85 din Legea nr. 196/2018 stabilește că anumite cheltuieli, inclusiv cele pentru lift, se calculează obligatoriu după cota-parte indiviză, iar această normă are caracter imperativ.
Reglementările privind asociațiile de proprietari sunt stabilite prin Legea nr. 196/2018, care reglementează înființarea, organizarea și funcționarea acestora. Această lege impune un cadru juridic strict pentru administrarea condominiilor în România. Nicio hotărâre a adunării generale sau decizie a comitetului executiv nu poate suprima sau modifica modul de repartizare a cheltuielilor prevăzut de această lege, deoarece normele legislative sunt superioare statutului oricărei asociații de proprietari.