Reactorul 1 de la Cernavodă a revenit în funcțiune vineri, 6 noiembrie, marcând reluarea producției de energie nucleară în România. După o perioadă de aproape trei luni în care centrala nu a mai furnizat electricitate în Sistemul Energetic Național, prima unitate a fost reconectată la rețea. Această mișcare este esențială pentru securitatea energetică și stabilitatea sistemului, conform declarațiilor oficiale furnizate de conducerea companiei Nuclearelectrica.
În momentul reconectării, la ora 16:27, datele furnizate de Transelectrica indicau o producție de 42 MW din energie nucleară. Această cantitate a reprezentat 0,74% din producția totală de electricitate a țării, care era de 5.651 MW în acel moment. Reactorul nu funcționează încă la capacitatea sa maximă, deoarece puterea acestuia va fi crescută treptat prin proceduri de repornire. Se estimează că regimul normal de funcționare va fi atins sâmbătă, 7 noiembrie, în jurul orei 19:00.
La capacitate nominală, Unitatea 1 poate genera aproximativ 700 MW, ceea ce înseamnă că revenirea completă va aduce în sistem o cantitate de energie de peste 16 ori mai mare decât cea înregistrată vineri după-amiază. Oprirea reactoarelor a fost cauzată de secetă, deoarece debitul Dunării a scăzut sub nivelul necesar pentru asigurarea condițiilor de răcire. Unitatea 1 a fost oprită controlat pe 28 iulie 2026, iar la jumătatea lunii august a fost deconectată și Unitatea 2.
În prezent, Reactorul 2 rămâne oprit și nu există o dată certă pentru repornirea sa. Funcționarea primului reactor consumă volume importante de apă pentru răcire, ceea ce reduce nivelul apei din bazinul de aspirație al centralei. Repornirea celei de-a doua unități depinde de o creștere susținută a debitului Dunării, astfel încât ambele reactoare să poată opera simultan în condiții de siguranță. Abia după îndeplinirea acestor condiții, Unitatea 2 va putea fi sincronizată la rețea.
În condiții normale de funcționare, cele două reactoare de la Cernavodă furnizează împreună aproximativ 20% din producția de electricitate a României. Energia nucleară este o sursă constantă, nefiind dependentă de condițiile meteorologice la fel de mult ca energia solară sau eoliană. În perioada în care reactoarele au fost oprite, necesarul de electricitate a fost acoperit din alte surse de producție sau prin importuri, în funcție de consumul național și de disponibilitatea energiei disponibile pe piață.
Sistemul energetic național se bazează pe un mix diversificat pentru a asigura stabilitatea. În momentul în care producția nucleară a revenit la 42 MW, principala sursă de electricitate în România era energia hidro, cu 1.741 MW, urmată de hidrocarburi, cu 1.549 MW, și energia eoliană, cu 840 MW. Această structură a fost influențată direct de scăderea debitului Dunării, care la intrarea în țară, la secțiunea Baziaș, era de aproximativ 1.700 de metri cubi pe secundă, mult sub media multianuală de 4.700 de metri cubi pe secundă.