România dispune de instrumente juridice capabile să protejeze finanțările noi acordate companiilor aflate în restructurare sau insolvență, însă piața de investitori specializați este insuficientă. Această observație a fost făcută de Speranța Munteanu, Managing Partner VERIDIO Return, în cadrul unui eveniment organizat de Financial Intelligence pe 2 noiembrie. Deși legislația oferă protecții, lipsește un actor de piață care să intervină sistematic în spațiul companiilor cu probleme financiare.
Speranța Munteanu a evidențiat un gol între capacitatea de finanțare a băncilor tradiționale și nevoile de capital ale firmelor care pot fi salvate. Băncile pot restructura creditele existente, însă majorarea expunerii devine dificil de justificat din punct de vedere prudențial și economic atunci când perspectiva de rambursare scade. În acest moment critic, înainte ca valoarea afacerii să fie pierdută definitiv, apare necesitatea unui finanțator care să accepte un risc ridicat.
Un element esențial pentru atragerea acestor capitaluri noi este participarea efectivă a acționarilor existenți la riscul redresării. Speranța Munteanu subliniază importanța conceptului de „skin in the game”, prin care proprietarii trebuie să demonstreze implicare reală. Aceasta poate fi realizată prin aporturi de capital, acceptarea diluției sau subordonarea creanțelor, evitând situațiile în care resursele sunt retrase din companie prin dividende sau împrumuturi către afiliați înainte de solicitarea de fonduri noi.
În cazul companiilor cu acționariat public, intervențiile trebuie să respecte regulile europene privind ajutorul de stat. Speranța Munteanu a menționat că statul trebuie să investească în condiții comparabile cu cele ale unui operator privat. Pentru întreprinderile mari, orientările Comisiei Europene impun ca contribuția proprie reală să fie de cel puțin 50% din costul restructurării, astfel încât intervenția să nu fie clasificată drept ajutor de stat ilegal.
Ca soluție pentru deblocarea acestui proces, Speranța Munteanu a propus crearea unui vehicul public de investiții care să colaboreze cu capitalul privat. Acest instrument ar trebui să funcționeze în condiții de transparență și să selecteze companiile pe baza viabilității economice, nu a proprietății. O astfel de direcție de politică publică ar putea fi testată inițial printr-un proiect-pilot, având ca scop principal atragerea de fonduri private suplimentare.
În contextul economic actual, gestionarea riscurilor și a lichidităților este vitală pentru stabilitatea companiilor. Deși legislația precum Legea nr. 85/2014 oferă protecții pentru finanțările intermediare prin ranguri de plată prioritare, lipsa unui mecanism de finanțare alternativă limitează opțiunile de redresare. O finanțare adecvată nu creează viabilitatea unei afaceri, dar îi poate oferi resursele și timpul necesar pentru a trece printr-un proces de recuperare de succes.