România a înregistrat un flux constant de persoane care aleg să se stabilească în țară, depășind numărul celor care emigrează. Conform unei analize realizate de Monitorul Social, un proiect al Fundației Friedrich Ebert, România nu mai este o țară de emigrație, ci a devenit preponderent o țară de imigrație. Această tendică este confirmată de datele oficiale, indicând faptul că pentru al patrulea an consecutiv, numărul celor care se stabilesc pentru o perioadă de peste 12 luni este mai mare decât cel al celor care părăsesc țara.
Datele furnizate de Institutul Național de Statistică arată o evoluție clară a soldului migratoriu în ultimii ani. În anul 2022, soldul a fost de 97.114 persoane, urmat de un plus de 66.065 persoane în 2023. În anul 2024, acest număr a fost de 48.716 persoane, iar pentru anul 2025 se înregistrează un sold de 66.920 de persoane. În intervalul cuprins între 2022 și 2025, imigrația a adus în România un număr total de aproape 280.000 de locuitori noi.
Analiza subliniază faptul că imigranții nu sunt doar cetățeni străini, deoarece o parte semnificativă din acest flux este formată din români. Conform datelor Eurostat din anul 2024, din totalul de 287.000 de imigranți de lungă durată înregistrați, aproximativ două treimi, adică 184.700 de persoane, erau cetățeni români care s-au întors în țară. Acești repatrieri provin din destinații care au fost, în ultimele decenii, țări de emigrație pentru români, precum Germania, Canada, Italia sau Spania.
Pe lângă cetățenii români reveniți, fluxul de imigranți include și alte grupuri de persoane. Cetățenii ucraineni reprezintă 13% din imigranți, sosiți în urma războiului din țara lor. Alte volume de imigranți, deși mai mici decât în anul precedent, au fost înregistrate din Nepal, cu 15 mii de persoane, și din Sri Lanka, cu 7 mii de persoane. În anul 2025, cei mai mulți imigranți care s-au stabilit definitiv în România au venit din Republica Moldova și Ucraina.
Procesul de migrație este structurat în etape specifice, începând cu șederea temporară într-o țară străină, în timp ce domiciliul principal rămâne în țara de origine. Statisticile de migrație de lungă durată includ persoanele care depășesc 12 luni de ședere în țara de destinație. Migrația definitivă este considerată un proces care se finalizează de obicei după câțiva ani, moment în care persoana dobândește adesea cetățenia țării în care s-a stabilit.
Monitorizarea fluxurilor migratorie este un indicator economic și demografic esențial pentru înțelegerea dinamicii populației. În România, aceste date sunt centralizate de Institutul Național de Statistică, instituția care furnizează cifrele oficiale privind numărul de rezidenți și mișcările de populație. Schimbarea profilului de la țară de emigrație la țară de imigrație reflectă o transformare structurală în modul în care România interacționează cu mobilitatea internațională de persoane.