În vederea protejării angajaților expuși la temperaturi extreme, se discută posibilitatea modificării programului de lucru în perioadele de caniculă. Propunerea vizează decalarea orelor de muncă, astfel încât activitățile să fie desfășurate dimineața sau după apusul soarelui, pentru a evita expunerea directă la soare. Această măsură ar putea viza în special sectoarele precum construcțiile sau serviciile de livrări, unde lucrătorii nu dispun de nicio formă de protecție împotriva căldurii.
Implementarea unor astfel de schimbări de program nu este însă simplă și necesită o serie de proceduri administrative și legale. Corina Murafa, consultant independent în energie și membră în Comitetul Economic și Social European, explică faptul că acest proces implică negocieri cu sindicatele. În plus, ar putea fi necesară modificarea unor legi care, în prezent, nu permit desfășurarea anumitor tipuri de activități pe timpul nopții, ceea ce ar putea crea dificultăți operaționale.
Sectorul construcțiilor prezintă provocări specifice în cazul trecerii la lucrul nocturn, în special prin ceea ce privește nivelul de zgomot generat. Locuitorii din zonele unde se desfășoară șantierele ar putea fi deranjați de activitatea continuă în timpul nopții. Pe de altă parte, categoria livratorilor pe bicicletă este identificată ca fiind extrem de vulnerabilă în fața valurilor de căldură, având nevoie de soluții urgente pentru a asigura siguranța acestora.
Pe lângă protecția forței de muncă, dificultățile cauzate de caniculă afectează și confortul termic din locuințe, însă suportul financiar pentru izolarea caselor este insuficient. Deși există OUG 69/2010 pentru reabilitarea termică a locuințelor prin credite cu garanție guvernamentală, acest program este considerat „fantomă”. Deși legea permite accesarea creditelor cu dobândă subvenționată 100% de stat pentru casele unifamiliale, băncile nu oferă acest produs deoarece nu au plafoane alocate pentru acest mecanism.
Lipsa unui sistem de rambursare rapidă, similar cu cel din țări precum Olanda, Irlanda sau Franța, îi pune în dificultate pe cetățenii din România. În aceste state, primăriile oferă rambursări sau credite cu dobândă zero pentru eficientizarea energetică. În România, lipsa unei culturi a eficienței energetice și preferința de a plafona prețurile pentru consumatori în detrimentul stimulării lucrărilor de reabilitare termică fac ca mulți români să fie nevoiți să își izoleze casele pe propriile cheltuieli.
Eficiența energetică a locuințelor reprezintă un pilon esențial în gestionarea costurilor cu utilitățile și a confortului termic. În România, reabilitarea termică prin schimbarea geamurilor sau izolarea pereților rămâne o investiție majoritar privată, din cauza lipsei unor bugete de stat direcționate către cetățeni. Această situație forțează consumatorii să aleagă între plăți mai mari pentru energie sau investiții proprii pentru protecția împotriva temperaturilor extreme.